Vis despre ceva, părând divin!


N-am băut de-o viață, vin,
Am luat din el, cu măsură,
Când, ca să ne-mpărtășim,
Luam și-un, cub de prescură! ! ...

Și iată că totuși, am visat
Parcă fiind în București,
Lucruri ce par Dumnezeiești...
Mai eram cu un băiat
Având casă de om bogat,

Eram la periferie,
Domnul că nu mint, mă știe,
Unde-n bazin, cu apă caldă,
Dintr-o sursă încă nesecată,
Din care curge-n plin pe-o țeavă,
Lume pestriță, gratis se scaldă,

Visasem de Sfinții Părinți
Constantin și mama lui,
Cum acel tânăr bogat,
În costum negru nou îmbrăcat
Mi-a întins un lemn în basorelief
Sculptat

L-am luat în mâna dreaptă,
Un mic șanț săpat pe el îmi-arată
Înconjurând bucata toată,
Ca D lungit, nu ca o roată,

De-așa de mult timp folosit
Lemnul era lustruit,
Poseda un mâner prelung,
Lucrat parcă, la un strung...

Lucru foarte curios,
Pe el sculptat, era Hristos,
Îl țineam de-al, său mâner
Cu-al său corp întors către cer,

Cineva clar, îmi vorbise
Și-mi spusese, pe de-a dreptul,
Ce-ai văzut acum, prin vise,
Acel obiect, este Sceptrul,

Însă nu mi-a spus al cui
O fi sceptrul Domnului?
Și ceea ce pomenesc,
Pot prin vorbă, să greșesc,
Știm că Tatăl totul a făcut,
Prin Cuvânt de la început,
Și-a lăsat, acum un semn,
Un sceptru făcut din lemn.


La capătul drumului,
Dădui drumul, Sceptrului
Ridica, t lăsat liber unui duh,
Ce-l intuiam, în văzduh,
Îmi șoptise, gândul meu,
Poate-i al Lui Dumnezeu

Al DOMNULUI o fi de aur,
Și-mi vorbise, un balaur,
Cel cu mare îndrăzneală,
Care din Adânc, se scoală

Totuși, este greu, credibil
C-ar fi făcut, un gest teribil,
Prezentându-l, pe Cel Uns,
Chiar de-ar face-o, în ascuns!

Visul totuși mă încântă,
Că pe Domnul, îL prezintă,
Pe acel lemn, având trei șchioape,
Și lat de trei degete,

Și pe cei spălați, de ape,
Chiar și-n vremi, cu secete
N-am regrete, c-am visat,
Pe Fiul Celui Preaînalt! ! ...

Moldovan Pavel